Stilurile de atașament explicate: descoperă-ți ADN-ul relațional

De ce sunt unii oameni complet relaxați într-o relație, în timp ce alții se îngrijorează constant dacă partenerul lor îi vede cu adevărat? De ce se retrage o persoană din intimitate, în timp ce alta caută mai multă apropiere? De ce se termină relațiile tale mereu la fel, cu aceleași frustrări, indiferent cât de diferit părea noul partener?

Răspunsul se află în stilul tău de atașament. Un tipar care se formează în copilăria timpurie și care, ca un fel de ADN relațional, determină cum te comporți în relațiile romantice, cum reacționezi la conflict și chiar de cine ești atras/ă.

Ce este teoria atașamentului?

Teoria atașamentului a fost dezvoltată de psihiatrul John Bowlby și psihologul Mary Ainsworth în anii 1950 și 1960. Ideea centrală este la fel de simplă pe cât este de profundă: oamenii au o nevoie înnăscută de a se atașa de alții. Calitatea legăturii cu primii îngrijitori determină tiparul cu care formezi ulterior relații.

Ainsworth a observat bebeluși în Situația Străină, un experiment în care mama părăsea camera pentru scurt timp. Unii bebeluși erau tulburați dar se calmau rapid la întoarcerea ei (securizat). Alții rămâneau inconsolabili mult timp (anxios). Iar alții păreau indiferenți dar prezentau stres intern (evitant).

În 1987, Hazan și Shaver au aplicat teoria relațiilor romantice adulte. Au descoperit că aceleași tipare reapar în modul în care adulții iubesc. Stilul tău de atașament din copilărie prezice cum te comporți ca adult în dragoste. Nu determinist, ci ca un tipar puternic.

Cele patru stiluri de atașament

Atașament securizat (aproximativ 56 la sută)

Te simți confortabil atât cu intimitatea, cât și cu independența. Ai încredere că partenerul tău este acolo pentru tine. Comunici deschis despre nevoile și limitele tale. Poți cere sprijin și oferi sprijin. Conflictul nu te sperie, pentru că ai încredere că veți rezolva împreună. În lumea dating-ului, recunoști persoanele cu atașament securizat prin abordarea lor calmă: sunt interesate dar nu disperate, implicate dar nu sufocante.

Atașament anxios (aproximativ 20 la sută)

Tânjești după apropiere dar te temi de abandon. Ai nevoie de multă reasigurare din partea partenerului. Te îngrijorezi în legătură cu relația, analizezi mesajele pentru sensuri ascunse și devii neliniștit/ă când partenerul ia distanță. Comportamentul tău de atașament se intensifică atunci când te simți nesigur/ă: mai multe mesaje, mai multe apeluri, mai multe confruntări. Psihologii numesc aceasta comportament de protest: comportament menit să recaptureze atenția figurii de atașament.

Atașament evitant (aproximativ 25 la sută)

Prețuiești independența mai presus de orice. Intimitatea pare sufocantă. Te retragi când devine prea aproape emoțional. Minimizezi nevoile emoționale, atât pe ale tale, cât și pe ale partenerului. Psihologii numesc mecanismele protective pe care le activezi strategii de dezactivare: idealizarea unui/unei fost/e, găsirea defectelor la partenerul actual, refugierea în muncă sau hobby-uri de îndată ce relația devine serioasă.

Atașament anxios-evitant (aproximativ 5 la sută)

O combinație de anxietate ridicată și evitare ridicată. Vrei apropiere dar ești simultan speriat/ă de ea. Oscilezi între a atrage și a respinge, adesea fără să înțelegi de ce. Acesta este cel mai complex stil de atașament și derivă adesea din experiențe copilărești imprevizibile sau traumatice. Bartholomew și Horowitz au descris acest stil în cercetarea lor influentă din 1991.

Care stiluri se potrivesc între ele?

Cea mai stabilă combinație este securizat cu securizat. Dar un partener cu atașament securizat combinat cu un partener cu atașament nesigur poate funcționa de asemenea excelent, deoarece partenerul securizat are un efect de reglare. Cercetările de la Fraley Lab confirmă că prezența a cel puțin unui partener cu atașament securizat crește semnificativ șansa unei relații stabile.

Cea mai riscantă combinație este anxios cu evitant. Aceste două stiluri se întăresc reciproc tiparele nesigure și creează ciclul urmăritor-distanțator care erodează relațiile din interior. Onedayte filtrează activ această combinație în algoritmul de potrivire.

Surse: Bartholomew & Horowitz (1991)